Planta Porumb: Plantă purificatoare de aer

Boală cauzată de organisme asemănătoare ciupercilor (oomicete) care trăiesc în sol și pot supraviețui ani de zile. Afectează rădăcinile, tulpina și coletul plantelor, fiind deosebit de gravă în solurile cu exces de apă sau cu drenaj deficitar. Este a doua cauză cea mai frecventă de putregai al rădăcinilor la arbori și arbuști.

Insectele scutifers sunt dăunători mici sugători de sevă, care apar ca proeminențe maro, asemănătoare unor scoici, pe tulpinile și frunzele plantelor. Există peste 25 de specii, împărțite în scutifers cu carapace (tari) și scutifers fără carapace (moi). Se hrănesc perforând țesuturile plantei și extragând seva, ceea ce slăbește planta și poate duce la îngălbenire, creștere înceată și chiar moarte dacă nu sunt tratate. Secretă, de asemenea, mană (honeydew), care atrage furnicile și favorizează dezvoltarea funinginii (mucegaiului negru).

Acarienii sunt arahnide minuscule (mai puțin de 1,25 mm lungime), înrudite cu păianjenii și căpușele, care se hrănesc cu seva plantelor. Prosperă în condiții de căldură și uscăciune și pot provoca daune semnificative plantelor ornamentale și legumicole. În cazul infestărilor severe, pierderile de recoltă pot ajunge la 14% sau mai mult, deoarece acești dăunători perturbă procese vitale ale plantei, inclusiv fotosinteza, absorbția dioxidului de carbon și transpirația.

Cochenilele sunt insecte mici, cu corp moale, acoperite cu un material alb, ceros și bumbăcos. Sunt dăunători comuni ai plantelor de interior și ai plantelor de exterior din climatele temperate. Aceste insecte sugătoare de sevă se hrănesc cu țesutul vegetal, provocând daune, creștere înceată și pot duce la moartea plantei dacă nu sunt tratate. Produc miere de rouă lipicioasă care atrage fumagina.

Supraудarea apare atunci când plantele primesc prea multă apă, privând rădăcinile de oxigen și cauzând putrezirea acestora. Acest stres de mediu reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale morții plantelor de interior, deoarece solul îmbibat cu apă împiedică rădăcinile să respire și să funcționeze corespunzător.

Stresul prin lumină insuficientă, cunoscut și sub denumirea de etiolare, apare atunci când plantele nu primesc lumină adecvată pentru o creștere și dezvoltare corespunzătoare. Aceasta duce la tipare de creștere anormale, caracterizate prin tulpini alungite, frunze palide și o structură generală slăbită, pe măsură ce planta încearcă să se îndrepte spre sursele de lumină disponibile.

Subudarea sau stresul hidric este o tulburare fiziologică care apare atunci când cantitatea de apă pe care o plantă o pierde prin transpirație depășește cantitatea pe care rădăcinile sale o pot absorbi din sol. Aceasta duce la deshidratarea celulară și la diverse simptome vizibile care pot compromite sănătatea și productivitatea plantei.

Stresul din cauza umidității scăzute apare atunci când aerul interior devine prea uscat, determinând plantele să piardă umiditatea mai rapid decât o pot absorbi prin rădăcini. Această problemă este deosebit de frecventă în perioadele de încălzire pe timp de iarnă, în apropierea radiatoarelor și gurilor de ventilație, sau în spațiile climatizate. Plantele tropicale sunt deosebit de susceptibile la deteriorările cauzate de umiditatea scăzută.

Arsura solară sau pârlirea solară este o afecțiune de mediu care apare atunci când plantele sunt expuse la lumină solară directă și intensă, depășind nivelul lor de toleranță. Aceasta provoacă degradarea clorofilei din frunze, rezultând un foliaj decolorat, uscat și deteriorat. Daunele se pot produce rapid, uneori în doar câteva ore de la expunere.

Necroza vârfului foliar, cunoscută și sub denumirea de arsura vârfului, este o afecțiune ambientală neinfecțioasă în care vârfurile și marginile frunzelor devin maronii, uscate și crocante. Aceasta apare din cauza diferiților factori de stres care afectează capacitatea plantei de a menține țesuturile sănătoase la extremitățile foliare.

Acumularea de săruri (numită și depunere de săruri minerale sau depozite de săruri din îngrășăminte) este o condiție de mediu în care sărurile minerale se acumulează în sol în timp, creând un mediu toxic pentru rădăcinile plantelor. Cel mai vizibil semn este un strat cretos alb sau gălbui pe suprafața solului sau în jurul marginilor ghiveciului.

Deteriorarea prin frig, cunoscută și ca vătămare prin îngheț, apare atunci când plantele sunt expuse la temperaturi de îngheț sau aproape de îngheț. Acest stres de mediu poate provoca deteriorări celulare pe măsură ce cristalele de gheață se formează în țesuturile plantei, rupând celulele și perturbând funcțiile normale ale plantei. Vătămarea prin răcire poate apărea și la speciile sensibile la temperaturi cuprinse între 0-13°C, chiar și fără înghețare efectivă.

Tripșii sunt insecte minuscule în formă de trabuc (aproximativ 1 mm lungime) care dăunează plantelor prin sugerea sevei și răzuirea fructelor, florilor și frunzelor. Cu peste 6.000 de specii și reproducere rapidă (ciclu de viață de doar 14 zile), aceștia pot infesta rapid plantele și transmite virusuri precum virusul ofiliri pătate a tomatelor.

Pătarea alternariană a frunzelor este o boală fungică frecventă cauzată de Alternaria solani și Alternaria alternata, care afectează o gamă largă de plante, inclusiv tomate, cartofi, brassicacee și plante ornamentale. Boala prosperă în condiții calde și umede și poate provoca pagube semnificative culturilor dacă nu este tratată. Sporii iernează pe resturile vegetale și se pot atașa de semințe, ceea ce face eliminarea completă dificilă.