Migdal: Plantă comestibilă

Veștejirea Verticillium este o boală fungică transmisă prin sol, cauzată în principal de ciupercile Verticillium dahliae și V. albo-atrum. Acești agenți patogeni infectează rădăcinile plantelor și se dezvoltă în țesuturile vasculare, blocând transportul apei și al nutrienților, ceea ce duce la veștejire și, în cele din urmă, la moartea plantei. Boala afectează peste 350 de specii de plante, inclusiv legume, fructe, flori ornamentale și arbori. Ciupercile pot supraviețui în sol mai mult de 10 ani sub formă de structuri rezistente numite microsclerotii.

Pătarea frunzelor este o boală fungică frecventă cauzată de diverși agenți patogeni, printre care Alternaria, Ascochyta, Colletotrichum, Septoria și Venturia. Afectează în principal frunzele, provocând pete decolorate care pot duce la căderea prematură a frunzelor dacă nu este tratată.

Cancrul este o boală cauzată de diverse ciuperci și bacterii care creează zone necrotice, înfundate în scoarța ramurilor, tulpinilor și trunchiului. Agenții patogeni pătrund prin răni și deschideri naturale, mai ales când plantele sunt stresate. Cancrul poate slăbi treptat sau ucide ramurile prin perturbarea fluxului de apă și nutrienți.

Rugina este o boală fungică frecventă cauzată de ciuperci din ordinul Pucciniales, care afectează o gamă largă de plante. Boala își primește numele de la pustulele caracteristice portocalii, galbene sau brun-roșcate care apar pe frunze, asemănătoare ruginii metalice. Acest parazit fungic obligatoriu necesită plante vii pentru a supraviețui și poate provoca pierderi economice semnificative în culturile agricole.

Insectele scutifers sunt dăunători mici sugători de sevă, care apar ca proeminențe maro, asemănătoare unor scoici, pe tulpinile și frunzele plantelor. Există peste 25 de specii, împărțite în scutifers cu carapace (tari) și scutifers fără carapace (moi). Se hrănesc perforând țesuturile plantei și extragând seva, ceea ce slăbește planta și poate duce la îngălbenire, creștere înceată și chiar moarte dacă nu sunt tratate. Secretă, de asemenea, mană (honeydew), care atrage furnicile și favorizează dezvoltarea funinginii (mucegaiului negru).

Omizile reprezintă stadiul larvar al moliilor și fluturelui, care se hrănesc vorace cu frunzele, tulpinile, florile și fructele plantelor. Printre speciile frecvente se numără buha verzei, omida cornută a tomatelor, omizile armatei și omizile tăietoare. Acești dăunători pot provoca daune extinse, consumând cantități mari de țesut vegetal într-un timp scurt. Dimensiunile lor variază de la mici (aproximativ 0,6 cm) la mari (aproximativ 12 cm), cu culori de la verde la maro, adesea cu dungi sau pete. Omizile sunt foarte mobile și se pot răspândi rapid în toată grădina, fiind unii dintre cei mai distrugători dăunători comuni.

Stigmina carpophila (sin. Wilsonomyces carpophilus) este o ciupercă ce afectează în special sâmburoasele: piersicul, caisul, prunul, cireșul și migdalul. Se activează în condiții de ploaie, umiditate și temperaturi blânde, în special între sfârșitul toamnei, iarnă și primăvară. Simptomele tipice sunt pete mici, rotunde pe frunze, care se usucă și cad, lăsând orificii asemănătoare unor urme de alice; pe fructe apar pete închise la culoare și aspre care se pot crăpa; pe ramuri și lăstari tineri se observă crăpături și scurgeri de gome. Este cunoscută și sub numele de „ciuruirea frunzelor la sâmburoase”.