Cactus creier: Consum redus de apă

Cochenilele sunt insecte mici, cu corp moale, acoperite cu un material alb, ceros și bumbăcos. Sunt dăunători comuni ai plantelor de interior și ai plantelor de exterior din climatele temperate. Aceste insecte sugătoare de sevă se hrănesc cu țesutul vegetal, provocând daune, creștere înceată și pot duce la moartea plantei dacă nu sunt tratate. Produc miere de rouă lipicioasă care atrage fumagina.

Insectele scutifers sunt dăunători mici sugători de sevă, care apar ca proeminențe maro, asemănătoare unor scoici, pe tulpinile și frunzele plantelor. Există peste 25 de specii, împărțite în scutifers cu carapace (tari) și scutifers fără carapace (moi). Se hrănesc perforând țesuturile plantei și extragând seva, ceea ce slăbește planta și poate duce la îngălbenire, creștere înceată și chiar moarte dacă nu sunt tratate. Secretă, de asemenea, mană (honeydew), care atrage furnicile și favorizează dezvoltarea funinginii (mucegaiului negru).

Acarienii sunt arahnide minuscule (mai puțin de 1,25 mm lungime), înrudite cu păianjenii și căpușele, care se hrănesc cu seva plantelor. Prosperă în condiții de căldură și uscăciune și pot provoca daune semnificative plantelor ornamentale și legumicole. În cazul infestărilor severe, pierderile de recoltă pot ajunge la 14% sau mai mult, deoarece acești dăunători perturbă procese vitale ale plantei, inclusiv fotosinteza, absorbția dioxidului de carbon și transpirația.

Țânțarii de ciuperci sunt insecte mici, de culoare gri-negricioasă, asemănătoare țânțarilor (lungime de 3–4 mm), întâlniți frecvent la plantele de interior. Adulții sunt în mare parte o sursă de disconfort, însă larvele lor se hrănesc cu rădăcinile plantelor și cu materia organică din sol, putând provoca daune grave plantelor tinere sau vulnerabile. Larvele sunt alb-translucide, cu capete negre distincte, și pot lăsa urme de mucus pe suprafața solului în cazul infestărilor severe.

Arsura solară sau pârlirea solară este o afecțiune de mediu care apare atunci când plantele sunt expuse la lumină solară directă și intensă, depășind nivelul lor de toleranță. Aceasta provoacă degradarea clorofilei din frunze, rezultând un foliaj decolorat, uscat și deteriorat. Daunele se pot produce rapid, uneori în doar câteva ore de la expunere.

Deteriorarea prin frig, cunoscută și ca vătămare prin îngheț, apare atunci când plantele sunt expuse la temperaturi de îngheț sau aproape de îngheț. Acest stres de mediu poate provoca deteriorări celulare pe măsură ce cristalele de gheață se formează în țesuturile plantei, rupând celulele și perturbând funcțiile normale ale plantei. Vătămarea prin răcire poate apărea și la speciile sensibile la temperaturi cuprinse între 0-13°C, chiar și fără înghețare efectivă.

Circulația deficitară a aerului este o condiție de stres de mediu care apare atunci când plantele nu beneficiază de un flux de aer adecvat în jurul frunzișului și tulpinilor lor. Aerul stagnant creează un microclimat care favorizează acumularea umidității, epuizează CO2 disponibil și slăbește apărarea plantelor împotriva bolilor fungice și a dăunătorilor. Această problemă este deosebit de frecventă la plantele de interior amplasate dens sau la plantele plasate în colțuri cu ventilație limitată.