Cireș japonez de iarnă: Planta perfectă pentru începători

Omizile reprezintă stadiul larvar al moliilor și fluturelui, care se hrănesc vorace cu frunzele, tulpinile, florile și fructele plantelor. Printre speciile frecvente se numără buha verzei, omida cornută a tomatelor, omizile armatei și omizile tăietoare. Acești dăunători pot provoca daune extinse, consumând cantități mari de țesut vegetal într-un timp scurt. Dimensiunile lor variază de la mici (aproximativ 0,6 cm) la mari (aproximativ 12 cm), cu culori de la verde la maro, adesea cu dungi sau pete. Omizile sunt foarte mobile și se pot răspândi rapid în toată grădina, fiind unii dintre cei mai distrugători dăunători comuni.

Minatorii foliari sunt larvele unor insecte diverse, printre care muște, molii, viespii-ferăstrău și gândaci, care sapă tuneluri între suprafețele frunzelor, creând urme șerpuitoare caracteristice sau pete neregulate. Deși în principal sunt o problemă estetică, infestările severe pot slăbi plantele prin reducerea capacității de fotosinteză și prin creșterea susceptibilității la infecții secundare.

Taphrina deformans este o boală fungică ce afectează în special piersicul și nectarinul (cunoscută în limba română sub denumirea de bășicarea frunzelor). Ciuperca iernează pe ramuri și în solzii mugurilor, infectând frunzele tinere pe vreme umedă și răcoroasă la începutul primăverii. Se recunoaște prin frunze îngroșate, veziculoase, de culoare roșu-gălbuie și puternic răsucite. Lăstarii se pot deforma, iar frunzele pot cădea prematur; de asemenea, fructele pot prezenta pete sau deformări. Caisul și migdalul pot fi, de asemenea, afectați ocazional, dar mai rar.

Boală bacteriană gravă care afectează fructele sâmburoase și tomatele, cauzată de Pseudomonas syringae sau Clavibacter michiganensis. Produce leziuni adâncite care secretă sevă.