Cornul japonez: Plantă comestibilă

Făinarea este o boală fungică comună cauzată de diverse specii de ciuperci, printre care Erysiphe, Podosphaera, Oïdium și Leveillula. Afectează peste 10.000 de specii de plante din întreaga lume. Boala se dezvoltă în climate calde și uscate cu umiditate relativă ridicată și se manifestă printr-un strat alb, prăfos, caracteristic pe suprafețele plantelor.

Pătarea septoriană a frunzelor este o boală fungică distructivă cauzată de Septoria lycopersici, deosebit de devastatoare în sezoanele cu temperaturi moderate și precipitații abundente. Boala debutează pe frunzele inferioare și progresează ascendent, provocând pete mici circulare cu centrul bej spre cenușiu și margini brun-închis. Netratată, poate reduce dramatic producția plantelor și poate provoca arsura completă a frunzișului.

Insectele scutifers sunt dăunători mici sugători de sevă, care apar ca proeminențe maro, asemănătoare unor scoici, pe tulpinile și frunzele plantelor. Există peste 25 de specii, împărțite în scutifers cu carapace (tari) și scutifers fără carapace (moi). Se hrănesc perforând țesuturile plantei și extragând seva, ceea ce slăbește planta și poate duce la îngălbenire, creștere înceată și chiar moarte dacă nu sunt tratate. Secretă, de asemenea, mană (honeydew), care atrage furnicile și favorizează dezvoltarea funinginii (mucegaiului negru).

Omizile reprezintă stadiul larvar al moliilor și fluturelui, care se hrănesc vorace cu frunzele, tulpinile, florile și fructele plantelor. Printre speciile frecvente se numără buha verzei, omida cornută a tomatelor, omizile armatei și omizile tăietoare. Acești dăunători pot provoca daune extinse, consumând cantități mari de țesut vegetal într-un timp scurt. Dimensiunile lor variază de la mici (aproximativ 0,6 cm) la mari (aproximativ 12 cm), cu culori de la verde la maro, adesea cu dungi sau pete. Omizile sunt foarte mobile și se pot răspândi rapid în toată grădina, fiind unii dintre cei mai distrugători dăunători comuni.

Arsura solară este o vătămare fizică ce apare atunci când lumina intensă a soarelui și căldura lovesc părți ale plantei care nu sunt obișnuite cu acestea. Apare adesea după un val de căldură, tăieri severe, transplantare, îndepărtarea umbrei sau soare puternic de iarnă urmat de nopți geroase. Pe fructe precum roșiile, ardeii, castraveții, merele și dovlecii, veți observa pete palide, decolorate sau albicioase care ulterior devin cafenii sau maronii, adâncite și uneori pieloase sau cu vezicule. Frunzele pot părea pârjolite la margini, dar semnul cheie sunt zonele albite de lumină, pergamentoase sau plutoase pe partea orientată spre soare. La arborii tineri (cum ar fi arțarul, mesteacănul și mulți pomi fructiferi), scoarța de pe partea de sud sau sud-vest se poate întuneca, crăpa sau forma cruste după zile însorite de iarnă și nopți reci.

Deficitul hidric apare atunci când o plantă nu poate absorbi suficientă umiditate pentru a-și satisface nevoile de transpirație și metabolism. Cunoscut și sub denumirea de stres hidric sau subудare, această stare privează celulele de presiunea turgescenței, ducând la ofilire, arsuri foliare și — dacă se prelungește — la deteriorarea permanentă a rădăcinilor și țesuturilor. Este una dintre cele mai frecvente cauze ale declinului plantelor de interior și este complet reversibilă dacă este depistată devreme.