Echinodorus amazonicus: Planta de interior perfectă

Deficiența de fier, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de cloroză ferică, este o tulburare de carență nutritivă în care plantele nu pot accesa suficient fier din sol. Deși fierul este în general abundent în sol, diverse condiții pedologice pot limita absorbția sa de către plante, rezultând o îngălbenire caracteristică a frunzelor în timp ce nervurile rămân verzi.

Carenţa de nutrienţi apare atunci când o plantă nu poate accesa unul sau mai multe elemente minerale esenţiale în cantităţi suficiente pentru o creştere sănătoasă. Plantele necesită 17 nutrienţi esenţiali: macronutrienţi (N, P, K, Ca, Mg, S) şi micronutrienţi (Fe, Zn, Mn, Cu, B, Mo, Cl). Fiecare joacă un rol unic în metabolism, structură şi reproducere. Carenţele apar din cauza solurilor epuizate, a pH-ului incorect care blochează absorbţia, a practicilor defectuoase de udare care spală nutrienţii, a deteriorării rădăcinilor sau a fertilizării dezechilibrate. Înţelegerea mobilităţii unui nutrient determină locul unde apar primele simptome: nutrienţii mobili (N, P, K, Mg) manifestă simptome mai întâi pe frunzele bătrâne, în timp ce nutrienţii imobili (Ca, Fe, Zn, Cu, B) manifestă simptome mai întâi pe creşterea nouă.

Deficiența de potasiu este o tulburare nutrițională care afectează capacitatea plantei de a regla deschiderea și închiderea stomatelor, rezultând în arderea caracteristică a marginilor frunzelor. Potasiul este un nutrient mobil, astfel că simptomele apar mai întâi pe frunzele mai vechi, de la baza plantei.

Putrezirea coroanei este o boală fungică gravă care atacă coroana (baza) plantei, acolo unde tulpina întâlnește solul. Este cauzată de diverși agenți patogeni fungici, printre care Phytophthora, Fusarium și Rhizoctonia. Boala se dezvoltă în condiții de exces de apă în sol și se poate răspândi rapid, ducând la moartea întregii plante dacă nu este tratată prompt.