Asteraceae
Iarba Sfântului Iacob: Consum redus de apă
Jacobaea vulgaris
Plantă sălbatică rustică cu întreținere minimă, practic autosuficientă în aer liber; nu trebuie cultivată în apropierea pășunilor sau grajdurilor din cauza toxicității sale pentru animale.
La fiecare 14 zile
Lumină indirectă intensă
-15° - 30°C
40% - 70%
Categorii
Ce este Iarba Sfântului Iacob?
Iarba Sfântului Iacob (Jacobaea vulgaris) este o plantă cu îngrijire ușor din familia Asteraceae. Iarba Sfântului Iacob (Jacobaea vulgaris, sin. Senecio jacobaea) este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae, nativă din Eurasia septentrională și în prezent naturalizată în aproape întreaga lume. În primul an formează o rozetă de frunze, iar în al doilea an, o tulpină floriferă de până la...
Iarba Sfântului Iacob crește până la 2.0m, lățime de 50 cm, udare la fiecare 14 zile, -15°C – 30°C, 40–70% umiditate. Este nepotrivit pentru medii interioare și nesigur pentru animale de companie.
Spre deosebire de multe plante tropicale, Iarba Sfântului Iacob tolerează greșelile de udare. Potrivit pentru începători. Fără precauții, ingestia poate provoca iritații la animalele de companie. Păstrați departe de pisici și câini.
Cum să îngrijești Iarba Sfântului Iacob?
TLDR: Iarba Sfântului Iacob are nevoie de Lumină indirectă intensă, udare la fiecare 14 zile și temperaturi între -15-30°C cu 40-70% umiditate.
Cât de des trebuie udat Iarba Sfântului Iacob?
Foarte tolerantă la secetă; se udă doar în perioadele prelungite de secetă, lăsând solul să se usuce complet între udări.
De câtă lumină are nevoie Iarba Sfântului Iacob?
Preferă soarele plin sau semiumbra; înflorirea este mai abundentă în plin soare.
Care este cel mai bun sol pentru Iarba Sfântului Iacob?
Soluri sărace și bine drenate, de la nisipoase la lutoase; tolerează solurile compactate și cu fertilitate scăzută.
Ce este Iarba Sfântului Iacob și de unde provine?
Iarba Sfântului Iacob (Jacobaea vulgaris, sin. Senecio jacobaea) este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae, nativă din Eurasia septentrională și în prezent naturalizată în aproape întreaga lume. În primul an formează o rozetă de frunze, iar în al doilea an, o tulpină floriferă de până la 2 m, acoperită cu flori galbene grupate în capitule, din vară până în toamnă. Crește sălbatic pe terenuri virane, margini de drum și pășuni sărace. AVERTISMENT: este o plantă toxică, conținând alcaloizi pirolizidinici hepatotoxici periculoși pentru cai, vite și oameni, în special atunci când este uscată și amestecată în fân.
Cum să înmulțești Iarba Sfântului Iacob?
Semănarea semințelor
Se autoînsămânțează cu mare ușurință; în multe regiuni este considerată o buruiană invazivă, motiv pentru care se recomandă verificarea reglementărilor locale înainte de a o propaga deliberat.
- 1 Colectarea semințelor cu papus atunci când capitulele se usucă
- 2 Împrăștierea pe sol sărac și bine drenat, fără acoperire (are nevoie de lumină pentru a germina)
- 3 Menținerea solului ușor umed până la germinare
Materiale necesare:
Cât de mare crește Iarba Sfântului Iacob?
TLDR: Iarba Sfântului Iacob poate atinge până la 2.0m înălțime cu un ritm de creștere Rapid.
Înălțime maximă
2.0m
Extindere
50cm
Ritm de creștere
Rapid
Frunziș
Foioasă
Atenție: Plantă toxică
Această plantă poate fi toxică dacă este ingerată. Ține-o departe de:
Utilizări ale plantei
Ornamental
Excelent pentru decorațiuni
Planta ta prezintă simptome?
Apasă pe simptom pentru a descoperi posibilele cauze:
Ce boli afectează frecvent Iarba Sfântului Iacob?
TLDR: Iarba Sfântului Iacob este susceptibil la 3 boli cunoscute. Monitorizează regulat pentru depistare timpurie.
Rugină
Rugina este o boală fungică frecventă cauzată de ciuperci din ordinul Pucciniales, care afectează o gamă largă de plante. Boala își primește numele de la pustulele caracteristice portocalii, galbene sau brun-roșcate care apar pe frunze, asemănătoare ruginii metalice. Acest parazit fungic obligatoriu necesită plante vii pentru a supraviețui și poate provoca pierderi economice semnificative în culturile agricole.
Omizi (Larve de lepidoptere)
Omizile reprezintă stadiul larvar al moliilor și fluturelui, care se hrănesc vorace cu frunzele, tulpinile, florile și fructele plantelor. Printre speciile frecvente se numără buha verzei, omida cornută a tomatelor, omizile armatei și omizile tăietoare. Acești dăunători pot provoca daune extinse, consumând cantități mari de țesut vegetal într-un timp scurt. Dimensiunile lor variază de la mici (aproximativ 0,6 cm) la mari (aproximativ 12 cm), cu culori de la verde la maro, adesea cu dungi sau pete. Omizile sunt foarte mobile și se pot răspândi rapid în toată grădina, fiind unii dintre cei mai distrugători dăunători comuni.
Atacul puricilor de pământ
Puricii de pământ sunt insecte mici, săritoare, care se hrănesc cu frunzele multor culturi de legume. Aceștia rod numeroase găuri mici, circulare, creând un aspect caracteristic de „ciuruire”. În timp ce plantele mature pot tolera adesea daunele, răsadurile tinere sunt foarte susceptibile și pot fi stagnate în creștere sau distruse dacă infestarea este severă.
Compară cu plante similare
| Atribut | Dificultate | Lumină | Udare | Sigur pentru animale |
|---|---|---|---|---|
| Jugastru | Ușor | Lumină indirectă intensă | 14d | ✓ |
| Mesteacăn | Ușor | Soare direct | 14d | ✓ |
| Gaillardia | Ușor | Soare direct | 10d | ✓ |
| Tufiș de argint | Ușor | Soare direct | 14d | ✓ |
Alege și compară
Surse și referințe
- Jacobaea vulgaris - Wikipedia
- Common Ragwort (Jacobaea Vulgaris) Care Guide - Plantiary
- Pyrrolizidine Alkaloidosis in Animals - Merck Veterinary Manual
- Ragwort Poisoning in Horses - HorseDVM
- Common Ragwort or Jacobaea vulgaris - Wonderful Weed Weekly
- Ragwort guide - Countryfile
- Jacobaea vulgaris - ScienceDirect Topics
