Ranunculaceae
Ruta de luncă: Utilizări medicinale și sfaturi de îngrijire
Thalictrum minus
Plantă rustică și cu întreținere redusă: soare sau semiumbră, sol bogat în humus și bine drenat, udare moderată. Suportă ierni foarte reci; se usucă iarna și reînvie primăvara. În soluri ușoare se poate extinde mult.
La fiecare 7 zile
Lumină indirectă intensă
-20° - °C
% - %
Categorii
Ce este Ruta de luncă?
Ruta de luncă (Thalictrum minus) este o plantă cu îngrijire ușor din familia Ranunculaceae. Thalictrum minus, ruta de luncă, este o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, originară din Europa, nord-vestul Africii, sud-vestul Asiei și Siberia, crescând în pajiști uscate, dune, stânci și pante pietroase, adesea pe calcar. Formează tufe de 30 cm până la 1 m cu frunze fin divizate (d...
Ruta de luncă crește până la 1.0m, lățime de 50 cm, udare la fiecare 7 zile. Este nepotrivit pentru medii interioare și sigur pentru animale de companie.
Spre deosebire de multe plante tropicale, Ruta de luncă tolerează greșelile de udare. Potrivit pentru începători. Spre deosebire de multe specii populare, Ruta de luncă este sigur de ținut lângă animalele de companie.
Cum să îngrijești Ruta de luncă?
TLDR: Ruta de luncă are nevoie de Lumină indirectă intensă, udare la fiecare 7 zile și temperaturi între -20-30°C cu 40-70% umiditate.
Cât de des trebuie udat Ruta de luncă?
Udați aproximativ o dată pe săptămână în perioadele uscate în timpul creșterii; odată stabilită, tolerează o anumită secetă. Evitați îmbibarea cu apă iarna.
De câtă lumină are nevoie Ruta de luncă?
Soare plin sau semiumbră, cel mai bine într-un loc ferit de vânt, care poate culca tulpinile înalte.
Care este cel mai bun sol pentru Ruta de luncă?
Sol lutos, argilos sau calcaros, bogat în humus și bine drenat, cu pH acid până la alcalin.
Ce ghiveci să folosești pentru Ruta de luncă?
Ghiveci adânc și larg, cu drenaj, deși este o plantă de bordură și se dezvoltă mai bine în pământ.
Ce este Ruta de luncă și de unde provine?
Thalictrum minus, ruta de luncă, este o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, originară din Europa, nord-vestul Africii, sud-vestul Asiei și Siberia, crescând în pajiști uscate, dune, stânci și pante pietroase, adesea pe calcar. Formează tufe de 30 cm până la 1 m cu frunze fin divizate (de 3 până la 4 ori) care amintesc de cele ale ferigii. Vara, din iunie până în august, produce panicule deschise de flori mici pendulante, fără petale, cu sepale verzui-gălbui până la purpurii și stamine lungi, galbene.
Cum să înmulțești Ruta de luncă?
Divizarea tufei
Se poate diviza și toamna. Folosiți mănuși dacă aveți pielea sensibilă.
- 1 La începutul înmuguririi, dezgropați tufa
- 2 Împărțiți-o cu o lopată sau un cuțit în bucăți cu rădăcini și muguri
- 3 Replantați-le la aceeași adâncime
- 4 Udați bine până se înrădăcinează
Materiale necesare:
Semănat
Semințele proaspete germinează mai bine; se pot semăna și primăvara în răsadniță exterioară.
- 1 Semănați semințele imediat ce se coc, toamna
- 2 Lăsați ghivecele în aer liber sau într-o ladă rece pe timpul iernii
- 3 Repicați răsadurile când pot fi manipulate
- 4 Plantați-le la locul lor vara
Materiale necesare:
Cât de mare crește Ruta de luncă?
TLDR: Ruta de luncă poate atinge până la 1.0m înălțime cu un ritm de creștere Mediu.
Înălțime maximă
1.0m
Extindere
50cm
Ritm de creștere
Mediu
Frunziș
Foioasă
Atenție: Plantă toxică
Această plantă poate fi toxică dacă este ingerată. Ține-o departe de:
Utilizări ale plantei
Ornamental
Excelent pentru decorațiuni
Medicinal
Proprietăți medicinale
Utilizări medicinale
- În medicina populară, infuzia de frunze sau decoctul de rădăcină a fost folosit împotriva febrei (utilizare tradițională; nu este recomandat fără îndrumare, deoarece familia include specii toxice).
Ce boli afectează frecvent Ruta de luncă?
TLDR: Ruta de luncă este susceptibil la 4 boli cunoscute. Monitorizează regulat pentru depistare timpurie.
Făinare
Făinarea este o boală fungică comună cauzată de diverse specii de ciuperci, printre care Erysiphe, Podosphaera, Oïdium și Leveillula. Afectează peste 10.000 de specii de plante din întreaga lume. Boala se dezvoltă în climate calde și uscate cu umiditate relativă ridicată și se manifestă printr-un strat alb, prăfos, caracteristic pe suprafețele plantelor.
Afide
Afidele sunt insecte mici, cu corp moale, în formă de pară (1,5–3 mm lungime), care se hrănesc prin sugerea sevei bogate în nutrienți din plante. Se reproduc rapid și pot slăbi plantele în scurt timp, provocând creșteri deformate și transmițând virusuri fitopatogene. Afidele apar în diverse culori: verde, negru, roșu, galben, maro și gri. Secretă mană (honeydew), o substanță lipicioasă care atrage furnicile și favorizează dezvoltarea mucegaiului fumaginos.
Limacși și Melci
Limacșii și melcii sunt moluște care se hrănesc cu țesuturile plantelor, provocând găuri neregulate în frunze și deteriorarea răsadurilor tinere. Sunt cei mai activi noaptea și în condiții de umiditate ridicată, lăsând urme caracteristice de mucus argintiu. Acești dăunători pot devasta rapid grădinile, în special în perioadele ploioase.
Rugină
Rugina este o boală fungică frecventă cauzată de ciuperci din ordinul Pucciniales, care afectează o gamă largă de plante. Boala își primește numele de la pustulele caracteristice portocalii, galbene sau brun-roșcate care apar pe frunze, asemănătoare ruginii metalice. Acest parazit fungic obligatoriu necesită plante vii pentru a supraviețui și poate provoca pierderi economice semnificative în culturile agricole.
Compară cu plante similare
| Atribut | Dificultate | Lumină | Udare | Sigur pentru animale |
|---|---|---|---|---|
| Jugastru | Ușor | Lumină indirectă intensă | 14d | ✓ |
| Urechelniță iberică | Ușor | Soare direct | 14d | ✓ |
| Mesteacăn | Ușor | Soare direct | 14d | ✓ |
| Gaillardia | Ușor | Soare direct | 10d | ✓ |
