Dăunătorii crizantemei: cum să îi identifici și să îi tratezi

Dăunătorii crizantemei se recunosc după locul în care apare semnul: pe boboc, pe dosul frunzei, în interiorul frunzei sau pe floare. Afidele, acarienii și tripșii apar în toate listele de dăunători ai crizantemei întocmite de serviciile de extensie agricolă consultate. O extensie agricolă este serviciul de îndrumare al unei universități. Majoritatea se controlează cu un jet de apă, săpun insecticid și tăierea părților atacate. Trei probleme te pot obliga să arunci ghiveciul: un virus pe care îl transmite tripsul, rugina albă într-un atac masiv și acarianul roșu comun într-un atac sever.

Gâzele negre adunate în masă pe boboci nu cer tăierea întregii plante. Sunt aproape întotdeauna afide, iar primul tratament este un jet de apă la fiecare 2 zile, de cel puțin 3 ori. Se îndepărtează doar bobocii deja uscați și maronii.

Există două tipuri de crizanteme, iar dăunătorii diferă de la un tip la altul. Cea la ghiveci, vândută înflorită în florării și supermarketuri, suferă mai mult din cauza afidelor, acarienilor, tripșilor și musculiței albe. Cea de grădină, plantată în ronduri, este atacată și de omizi, limacși și un vierme microscopic care pătrunde prin frunză.

Rezumat rapid:

• Gâze mici negre sau verzi îngrămădite pe boboc și pe lăstarii tineri: afide. Spală cu un jet de apă la fiecare 2 zile, de cel puțin 3 ori.

• Frunză cu puncte mici galbene și pânză fină pe dos: acarianul roșu comun. Izolează ghiveciul și spală dosul frunzelor.

• Petală cu pete albe și boboc care nu se deschide: trips. Taie florile atacate și verifică dacă frunzele au inele, dungi sau pete de mozaic, care sunt semne ale unui virus.

• Trasee deschise la culoare și sinuoase în interiorul frunzei: musca minieră. Rupe frunzele cu galerii.

• Nor de insecte albe când atingi planta: musculița albă. Folosește capcane galbene ca să vezi câte sunt și spală dosul frunzelor.

• Găuri în frunză și în floare, cu excremente sau urme de bale: omidă sau limax, aproape exclusiv în grădină. Culege-le cu mâna.

• Pulbere albă pe partea superioară a frunzei: făinare, o ciupercă, nu un dăunător. Îndepărtează frunzele atacate și lasă spațiu între ghivece.

Tabel de triaj: unde este semnul și ce dăunător indică

Făinarea (pulberea albă) și rugina albă (pustule crem pe dosul frunzei) sunt ciuperci și par dăunători. Ele sunt descrise în secțiunea de boli, mai jos, alături de putregaiul cenușiu și nematodul foliar.

Ghiveci de florărie sau grădină: dăunătorii se schimbă în funcție de loc

Crizantema la ghiveci este cultivată pentru a înflori în ghiveci și vândută gata înflorită tot anul. Fișa de la NC State Extension despre crizantemă (Chrysanthemum × morifolium) menționează afidele, tripșii, acarienii și ploșnița dantelată ca probleme ocazionale. Ploșnița dantelată este o insectă care suge seva din frunze.

În casă și pe balconul închis, aerul cald și nemișcat favorizează musculița albă și acarienii. RHS descrie musculița albă de seră ca fiind un dăunător al plantelor de interior și de seră, activ pe tot parcursul anului în aceste locuri.

În strat intervin dăunătorii de la nivelul solului. Clemson Extension descrie nematodul foliar la crizantema de grădină. Limaxul și omida atacă planta cultivată în strat, iar limaxul se hrănește noaptea.

Afide: gâze negre pe boboc și pe lăstarii tineri

Afidele sunt cea mai frecventă cauză a micilor insecte negre adunate pe bobocul crizantemei. Afidul crizantemei (Macrosiphoniella sanborni) este de la maro închis până la negru, conform Clemson. Alte specii care atacă planta sunt verzi sau rozalii, cum este păduchele verde al piersicului (Myzus persicae), menționat de stațiunea agricolă din Connecticut.

Afidele se strâng pe lăstarii tineri, pe dosul frunzelor, pe boboci și pe florile care se deschid. Frunza tânără crește strâmbă sau răsucită, planta se oprește din creștere și apare un lichid lipicios. Peste acest lichid se dezvoltă o pulbere neagră, fumagina (o ciupercă ce nu atacă direct planta, dar acoperă frunza). De asemenea, afidele transmit virusuri.

Tratamentul indicat de Clemson pentru crizantemă, în ordine:

1. Spală planta cu un jet puternic de apă, țintind dosul frunzelor și bobocii. Repetă la fiecare 2 zile, de cel puțin 3 ori.

2. Protejează dușmanii naturali ai afidelor, cum sunt buburuzele: evită insecticidele care omoară aceste insecte.

3. Dacă afidele reapar după cele 3 spălări, folosește săpun insecticid sau ulei horticol (ulei pentru plante, cumpărat din magazin), conform etichetei. Pulverizează doar pe părțile cu afide, pentru a cruța buburuzele.

Taie o ramură întreagă numai dacă este uscată. Bobocul maroniu și veștejit nu se mai deschide, așa că poți rupe acești boboci cu mâna. Restul plantei își revine după ce dispar afidele. Jetul de apă îndepărtează afidele și de pe alte plante din casă, așa cum arată ghidul despre păduchii de plante.

Acarianul roșu comun: puncte deschise la culoare și pânză fină pe dosul frunzei

Acarianul roșu comun (Tetranychus urticae) este un arahnid (înrudit cu păianjenul) de sub 1 mm, care suge seva din frunze de pe dosul lor. El lasă mii de puncte mici galbene pe partea de sus și o pânză fină pe boboci, tulpini și dosul frunzelor. Clemson notează că daunele încep de obicei de la frunzele inferioare și că populația explodează pe vreme caldă și uscată.

Pentru confirmare, uită-te pe dosul unei frunze cu puncte folosind o lupă: acarianul apare ca niște puncte care se mișcă lângă pânză. O frunză cu puncte negre și fără pânză poate indica tripși: verifică tabelul de triaj.

Mută ghiveciul departe de celelalte plante chiar în ziua în care ai observat pânza. Apoi, urmează tratamentul indicat de Clemson pentru acarieni la crizantemă:

1. Spală frunzele cu un jet puternic de apă, insistând pe dosul lor, de cel puțin 3 ori.

2. Taie ramurile cu pânză deasă și frunze uscate și aruncă-le într-un sac închis.

3. Folosește săpun insecticid la începutul atacului, umezind dosul tuturor frunzelor.

Uleiul de neem și săpunul insecticid nu funcționează atunci când soluția nu atinge direct acarianul. Ambele omoară doar acarienii cu care intră în contact direct și nu au efect rezidual după uscare. Nici ouăle nu sunt distruse, iar o nouă generație apare după aplicare. Din acest motiv tratamentul se repetă și trebuie să ude bine dosul fiecărei frunze.

Nimeni nu a măsurat un punct exact dincolo de care crizantema nu își mai revine. Când pânza acoperă vârfurile și majoritatea frunzelor sunt uscate și casante, aruncă ghiveciul într-un sac închis: acest lucru protejează celelalte plante. Crizantema la ghiveci se vinde de obicei deja înflorită, iar un ghiveci nou costă mai puțin decât pierderea celorlalte plante din colecție. Păianjenul roșu comun, numit și acarianul roșu, atacă multe plante de interior. De aceea, izolarea vine înaintea tratamentului.

Tripși: floare pătată și boboc care nu se deschide

Tripșii sunt insecte subțiri de până la 2 mm, cu aripi franjurate, care rod floarea și frunza pentru a suge seva. Pe petală, RHS descrie pete albe unde culoarea a dispărut. La un atac puternic, bobocul nici măcar nu se deschide. Pe frunză apar zone argintii marcate de puncte mici și negre, care sunt excrementele insectei.

Tripsul este greu de văzut. RHS recomandă să scuturi floarea sau ramura deasupra unei foi albe de hârtie și să observi punctele care cad, de preferat cu o lupă. Tripsul florilor (Frankliniella occidentalis) este una dintre speciile pe care RHS le menționează pe crizantemă.

Cel mai mare risc legat de trips este virusul. Virusul necrozei tulpinii crizantemei a fost identificat în São Paulo și Minas Gerais, pe crizantemă și tomate, conform EPPO. Într-un test din 2000, specia Frankliniella schultzei a transmis virusul în 78,1% din cazuri, iar F. occidentalis în 65,1%. Tripsul cepei (Thrips tabaci) nu l-a transmis.

Clemson include printre virusurile crizantemei virusul petelor de bronz al tomatelor (TSWV), pe care îl transmit tot tripșii. Frunzele cu inele, dungi sau pete de mozaic și lăstarii subțiri și atrofiați sunt semne ale prezenței unui virus. Virusurile nu au leac. Scoate întreaga plantă și arunc-o într-un sac închis, pentru ca tripșii să nu răspândească virusul la alte plante.

Pentru atacul de tripși fără virus:

1. Taie florile și bobocii pătați și aruncă-i într-un sac închis.

2. În casă, agață o capcană adezivă albastră aproape de ghiveci. RHS nu recomandă această capcană în aer liber, deoarece prinde multe insecte care nu sunt dăunătoare.

3. Clemson recomandă săpunul insecticid și uleiul de neem împotriva tripșilor: pulverizează produsul comercial direct pe insecte, respectând regulile din secțiunea Săpun, ulei de neem și alte produse.

Spinosadul, un insecticid de origine bacteriană, combate tripșii și musca minieră. Clemson avertizează că acesta este toxic pentru albine și nu trebuie aplicat pe plante înflorite. Deoarece crizantema atacată de tripși este aproape întotdeauna înflorită, nu folosi spinosad pe ea.

Musca minieră: galerii deschise la culoare în interiorul frunzei

Musca minieră este larva unei muște mici care trăiește în interiorul frunzei și sapă tunele. Clemson descrie galerii sinuoase de la verde-deschis până la maro, cu puncte negre de excremente în interior. Frunza puternic atacată se usucă și cade. Specia de minator cel mai des întâlnită la crizantemă este Chromatomyia syngenesiae, iar musca adultă este închisă la culoare și măsoară 3 mm.

În Brazilia, Embrapa a studiat atacul de muscă minieră în plantațiile de crizanteme din Ceará, în Buletinul de Cercetare 171, din 2018. Minatorul ajunge în casă în interiorul plantelor produse în sere comerciale, așa cum consemnează stațiunea agricolă din Connecticut.

Tratamentul acasă este simplu: rupe și aruncă frunzele cu galerii și adună frunzele căzute în ghiveci. Musca minieră omoară rareori crizantema, iar planta continuă să înflorească.

Musculița albă: nor alb când atingi planta

Musculița albă este o insectă albă de 1,5 mm care trăiește pe dosul frunzelor și zboară în roi când planta este atinsă. RHS include crizantema printre plantele atacate de musculița albă de seră. Aceasta elimină același lichid lipicios ca afidele, iar frunza se îngălbenește și se acoperă de fumagină.

Pentru casă și balcon:

1. Agață o capcană adezivă galbenă deasupra ghiveciului. RHS avertizează că aceasta arată cât de multe musculițe sunt, dar nu stârpește dăunătorul.

2. Izolează orice plantă nouă de celelalte și verifică dosul frunzelor înainte de a le așeza împreună. Conform RHS, musculița albă ajunge în casă prin plantele cumpărate.

3. Spală dosul frunzelor cu un jet de apă și rupe frunzele puternic îngălbenite.

Uleiul de neem și săpunul insecticid acționează împotriva musculiței albe, potrivit Clemson, respectând aceeași regulă ca la acarieni: funcționează doar dacă udă direct insecta.

Omizi și limacși: frunze și flori mâncate

Găurile din frunze și flori sunt aproape întotdeauna cauzate de omizi sau limacși, și aproape exclusiv la crizantema de grădină. Omida lasă excremente întunecate pe frunze și petale. Limaxul și melcul lasă o urmă strălucitoare de salivă și se hrănesc noaptea, potrivit RHS.

Pentru omidă, culege cu mâna la sfârșitul după-amiezii. Bt (Bacillus thuringiensis, o bacterie care atacă doar larvele de molie și fluture) funcționează pe omida mică. Clemson recomandă aplicarea Bt la sfârșitul după-amiezii sau într-o zi înnorată, respectând instrucțiunile de pe etichetă, deoarece soarele descompune produsul. Bt nu ajunge la omida care a intrat deja în tulpină.

Pentru limacși, RHS recomandă căutarea cu lanterna în nopțile umede și culegerea lor cu mâna. Udă dimineața, nu seara: pământul ud peste noapte favorizează ieșirea limacșilor.

Boli care seamănă cu dăunătorii la crizantemă

Patru probleme ale crizantemei seamănă cu atacul unor dăunători: trei sunt ciuperci, iar una este un vierme microscopic.

Făinarea. Este o pulbere albă pe partea superioară a frunzei și uneori pe tulpină. Frunza puternic atacată devine maro și se încrețește, conform stațiunii agricole din Connecticut. Făinarea este o ciupercă ce se răspândește pe vreme caldă și umedă și în ghivece înghesuite, iar udarea mai rară nu o elimină. Îndepărtează frunzele atacate direct într-o pungă de plastic. Depărtează ghivecele până când frunzele unuia nu le mai ating pe ale celuilalt, pentru ca aerul să circule. Fungicidul nu este în general necesar, potrivit aceleiași surse.

Rugina albă. Ciuperca Puccinia horiana produce pete galbene adâncite pe fața superioară a frunzei. Pe dos apar pustule reliefate crem care devin apoi albe. RHS consemnează că boala se răspândește prin aer și a ajuns în Regatul Unit prin butași infectați. Vremea răcoroasă și umedă, cu frunze ude timp de câteva ore, favorizează infecția.

Rugina albă este dăunător de carantină în Statele Unite din 1995, în Canada și în Mexic, potrivit bazei de date a EPPO. Un dăunător de carantină este cel pe care guvernul îl controlează oficial pentru a împiedica pătrunderea sau răspândirea lui. În Uniunea Europeană și în Regatul Unit este reglementat pentru vânzarea de răsaduri, fără a fi de carantină. În Brazilia, aceeași bază de date înregistrează boala ca fiind prezentă.

Acasă, RHS recomandă să rupi și să arunci frunzele cu pustule imediat ce apar. Dacă planta este plină de pustule, cea mai sigură opțiune este să arunci ghiveciul. Vântul poartă sporii, celulele microscopice ale ciupercii, către alte crizanteme. Udă direct pe pământ, fără să uzi frunzele.

Putregaiul cenușiu. Floarea devine maronie, capătă aspect de hârtie și este acoperită de un mucegai cenușiu. Stațiunea din Connecticut arată că florile bătrâne sunt cele mai expuse atacului, pe vreme înnorată și umedă. Rupe florile imediat ce se ofilesc și evită udarea directă a florilor.

Nematodul foliar. Pete maronii în formă de pană, delimitate de nervuri, apar pe frunzele de la bază și urcă treptat pe plantă. Sunt viermi microscopici care înoată în apa de ploaie sau de irigație până la frunze. Clemson recomandă acoperirea pământului cu mulci și udarea direct la rădăcină, fără a uda frunzele. Frunzele atacate se aruncă la gunoi împreună cu stratul superficial de pământ.

Crizantemă cumpărată deja cu dăunători: ce să verifici înainte de a o așeza lângă celelalte

Crizantema de florărie provine din sere comerciale, iar mulți dăunători sosesc odată cu ea. Musca minieră și musculița albă intră în casă în acest fel, iar rugina albă călătorește pe butașii infectați. Înainte de a așeza noul ghiveci lângă restul plantelor, verifică:

• dosul a 5 sau 6 frunze, atât de la baza, cât și din vârful plantei, căutând insecte mici, pânză și pustule;

• bobocii și vârful lăstarilor, căutând afide;

• florile deschise, scuturate deasupra unei foi albe de hârtie, căutând tripși;

• frunzele orientate spre lumină, căutând galeriile făcute de musca minieră.

Chiar dacă nu observi niciun semn, ține ghiveciul nou separat timp de câteva săptămâni și verifică dosul frunzelor în fiecare săptămână în această perioadă. RHS recomandă acest interval pentru rugina albă, care poate fi prezentă pe frunză înainte de apariție, și nu oferă un număr exact de zile. Cei mai comuni dăunători de ghiveci și modul în care se recunoaște fiecare se găsesc în ghidul despre dăunătorii plantelor de interior.

Săpun, ulei de neem și alte produse: când sunt eficiente

Săpunul insecticid și uleiul de neem ucid prin contact: moare doar insecta umezită de produs. Clemson enumeră patru reguli pentru ca acestea să funcționeze fără a arde planta:

• Umezește atât fața, cât și dosul frunzelor și tulpinile. Insectele ascunse în frunzele răsucite scapă.

• Repetă aplicarea la intervalul specificat pe etichetă, deoarece produsul nu are efect rezidual după uscare.

• Nu aplica la temperaturi de peste 32 °C, nici sub soare direct și nici pe plante deshidratate.

• Aplică dimineața devreme sau spre sfârșitul după-amiezii, pentru ca soluția să se usuce lent.

Clemson nu recomandă săpunul preparat în casă, deoarece riscul de a arde frunzele este mai mare decât în cazul produsului din comerț. Universitatea de Stat din Colorado recomandă testarea produsului pe o porțiune mică a plantei cu 1 sau 2 zile înainte de a pulveriza restul.

Insecticidele sistemice, pe care planta le absoarbe și le transportă în frunze, cum ar fi imidaclopridul, apar în recomandările americane pentru cultivatorii de crizanteme în câmp liber. Acest ghid nu le recomandă pentru plantele în ghiveci din casă. Împotriva afidelor și acarienilor la ghiveci, Clemson recomandă mai întâi spălarea cu apă și folosirea unui săpun din comerț.

Plantarea crizantemelor alungă dăunătorii?

Crizantema care alungă dăunătorii este o altă specie. Piretrul, un insecticid natural extras din flori, provine din crizantema de Dalmația (Tanacetum cinerariifolium), potrivit unui articol din 2016 din revista Emerging Infectious Diseases. Crizantema la ghiveci și cea de grădină sunt atacate de dăunătorii din acest ghid.

Piretrinele sunt un amestec de 6 substanțe care paralizează sistemul nervos al insectei. Informația provine de la NPIC, centrul de informare privind pesticidele al Universității de Stat din Oregon. La soare, jumătate din una dintre ele se descompune în 12,9 ore pe suprafața solului (această măsură se numește timp de înjumătățire). Piretrinele sunt foarte toxice pentru albine și pești. Niciuna dintre sursele acestui ghid nu a măsurat dacă o crizantemă plantată protejează plantele vecine.

Sunt crizantemele toxice pentru pisici și câini?

Crizantema este toxică pentru câini, pisici și cai, conform ASPCA. Semnele sunt voma, diareea, salivația, lipsa de coordonare și iritația pielii. Ține ghiveciul departe de îndemâna câinilor și a pisicilor și cheamă veterinarul dacă apar aceste semne.

Pulberea albă de pe frunză și pisica ce mestecă planta sunt două probleme diferite. Pulberea este făinare și se tratează prin îndepărtarea frunzelor atacate. Pericolul pentru pisică provine din plantă, cu sau fără ciupercă.

Întrebări frecvente

Ce sunt gâzele negre de pe bobocii de crizantemă?

Sunt aproape întotdeauna afide. Păduchele negru al crizantemei are o culoare maro-închis spre negru și se adună în masă pe boboci și pe vârfurile tinere. Spală planta cu un jet puternic de apă la fiecare 2 zile, de cel puțin 3 ori, direcționând jetul spre boboci. Dacă insecta sare sau zboară, consultă tabelul: poate fi trips sau musculiță albă.

Dăunătorii crizantemei trec la celelalte plante din casă?

Da, trec. Afidele, acarienii, tripșii și musculița albă atacă multe specii de interior. Mută crizantema atacată departe de restul plantelor chiar în ziua în care ai observat dăunătorul. Verifică dosul frunzelor ghivecelor vecine timp de 2 săptămâni și spală-te pe mâini după ce ai atins ghiveciul atacat.

Se poate folosi insecticid pe bază de piretrină pe crizantemă?

Da, respectând eticheta, însă piretrina omoară orice insectă cu care intră în contact, inclusiv buburuzele care mănâncă afide. Este extrem de toxică pentru albine, așa că nu o folosi pe crizantemele înflorite aflate în aer liber. La soare, timpul de înjumătățire al uneia dintre piretrine este de 12,9 ore la suprafața solului, potrivit NPIC. Pentru afidele de pe crizantemă, Clemson recomandă să începi cu jetul de apă.

Este crizantema rezistentă la dăunători?

Nu. Crizantema la ghiveci este atacată de afide, acarieni, tripși, musca minieră și musculița albă, iar cea de grădină este vulnerabilă și la omizi, limacși și nematozi foliari. Verificarea săptămânală a dosului frunzelor permite depistarea dăunătorilor din timp. Udarea fără stropirea frunzelor și păstrarea spațiului între ghivece reduc bolile fungice.

Dacă eziți între doi dăunători, fotografiază simptomul.

Fotografiază de aproape dosul unei frunze afectate și un boboc, la lumină bună. Bloom (disponibil pe iOS) diagnostichează bolile plantelor din fotografie în planul Premium.